Sa zicem ca primim urmatorul text:
Unii fac cuci care fluieră, alţii - pitici de grădină. Tot unii fac mărţişoare, felicitări şi expoziţii personale care fluieră, iar alţii - ceramică fără frontiere (mă refer la frontierele bunului simţ). Te miri ce fac unii şi alţii…
[…]
Un aer de genialitate neraşchetabilă pluteşte în jurul lor; şi să nu uităm: ei au o “cotă” pe piaţa artei, ei se vând, colmatând circuitele care nu le sunt destinate şi la care nu ar trebui să aibă acces. Acuza de poluare estetică este parată de maniera superprecupeţului occidental: eşti liber să nu cumperi! Asta ar mai lipsi…
Aceste personaje decompensate, care ar fi putut funcţiona ca gospodine oneste sau ca lucrători disciplinaţi, părăsesc însă prispa privată şi, drapaţi neglijent şi agresiv în artişti, cotropesc spaţiul public, transformându-ne retina în maidan. Uneori, omul obişnuit mai poate evita sinistrul, alteori nu.
[…]
Pentru arta autentică nu sunt bani. Ca în şahul rasist: albu’ mută şi câştigă - negrişori să existe. În acest fel se instaurează, tacit, dezolant şi dezastruos, cenzura prostiei, a ţoapei needucate şi cinice care, evident, face ce vrea cu miliardele ei; ce anume - ştim, vedem…
[…]
Prostia, când atinge masa critică, sublimează în şmecherie şi nesimţire; şi face complice cu ochiul.
Arta adevărată, fără îndoială, va supravieţui, dar fără iubirea şi susţinerea noastră, artiştilor le va fi foarte greu.
Ce spuneam? În umbra artei unii fac cuci care fluieră, alţii - pitici de grădină.
Ar mai fi un mic ultim amănunt: totuşi Arta nu are umbră.
Oare despre ce este vorba? Oare este o metafora general valabila unui mediu artistic din care graphic design-ul se sustrage? Ce s-ar intampla daca in loc de arta am scrie web design sau branding? Din pacate o asemenea substituire nu ar schimba cu nimic datele problemei ba dimpotriva ar completa peisajul vizual cotidian.
Daca imi aduc bine aminte au existat dispute aprige cu privire la natura productiei de imagini pe calculator. Este sau nu arta? se pot numi artisti cei care fac layout-uri? Etc.
Ei bine concluziile nu s-au tras in urma disputelor ci in urma productiilor publicitare iar concluzia suprema este ca asemenea productii sunt catalogabile ca fiind arta daca sunt facute de artisti. Banuiesc ca nu trebuie sa amintesc cate lucruri nu te fac artist (scoli, diplome, etc.).
In fine, ideea este ca avem de a face cu trei categorii de graphic designer:
1. gd-ul profesionist - cu background solid, pregatire solida, experienta sanatoasa, creativitate autonoma, etc.
2. gd-ul amator - de regula programator sau pasionat de ms-dos in copilarie, este convins ca e cel mai bun fara sa stie si la ce. (face research salbatic si copiaza tot ce vede pretinzand ca sunt design-urile lui)
3. gd-ul impostor – nu stie nimic si, mai grav, nu poate nimic dar are in subordine graphic designeri.
Concluzia acestor sumare inregimentari este ca exista, si nu putini, graphic designeri foarte buni care imagineaza si produc calitate si rafinament.
Daca web designul ar fi o religie atunci desenul, compozitia si caracterul practic ar fi Sfanta Treime. In acest sens avem sute de exemple negative: desene copiate jalnic dupa desene bune, compuneri “dezinvolte”, dezechilibrate care desi sunt copiate aproape 1 la 1, totusi nu sunt valabile.
Suntem blazati si sclifositi dar habar nu avem cu ce ar trebui sa ne ocupam.
Gata. Asta a fost introducerea. Urmeaza aratatul cu degetul.
