In Italia, acum treizeci si trei de ani, marele regizor Pier Paolo Pasolini era asasinat pentru ca se exprimase. Douasprezece mii nouazeci si cinci de zile mai tarziu, de data asta in Romania, am asistat la un circ defaimator la adresa spiritului creativ si a formelor de expresie in general.
In timpul unei emisiuni ai carei invitati erau Erwin Kessler, Bogdan Naumovici, Val Vilcu si bineinteles Silviu Prigoana, s-a declansat complexul „fabrica de absolut”…
Tema emisiunii era varul mai mic si bucurestean al scandalului artistic de la New York, var care poarta numele de Levente Benedek si se afla la galeria Atelier 35 (http://atelier35.blogspot.com/). Pe scurt este vorba de un artist care si-a expus lucrarile si care gratie scandalului newyorkez a captat atentia necesara. Faptul ca „Noua dreapta” a depus plangere penala, iar Silviu Prigoana alaturi de Val Valcu s-au isterizat romaneste este, in mod paradoxal, un lucru bun, o reactie la un demers artistic. Isteria mai sus amintita a avut din pacate victime colaterale. Plecand de la reactia lipsita de orice cunostinte in domeniul artelor vizuale a celor doi invitati la emisiune (catalizata de tacerea, balbaiala si surprinzatoarea lipsa de curaj a lui Erwin Kessler), a plonjat in „teoretizari viteza, stil smuls”. Ceea ce l-a determinat pe exhaustivul, doctul si rafinatul domn Prigoana sa isi scoata din sacosa „research-ul” pe problema necuviincioasei arte romanesti, promovata pe bani publici. Si asta ne aduce in miezul problemei.
Tinta jignirilor a fost Alexandru Radvan. Acest artist este, dincolo de subiectivitate, unul dintre pilonii artei tinere romanesti, prin amploarea gesturilor sale artistice, prin acuratetea expresiei, prin forta si precizia concentrarii trairilor sale in picturi, desene sau obiecte si, foarte important, prin refuzul de a se conforma dogmelor ceausist opzeciste si adeptilor acestora.
Pe aceasta cale trebuie sa amintesc tuturor celor care se ocupa intr-o masura sau alta de vizual ca, cel putin in contextul acestei emisiuni, Alexandru Radvan „is everything that art stands for”. Din aceeasi perspectiva trebuie denuntate si apoi ignorate interventiile corectoare ale Fenomenului Silviu Prigoana, diletantii invitati sa se exprime criminal cu privire la lucruri pe care nu le stapanesc, nu le-au stapanit si nu le vor stapani niciodata, pentru ca, pur si simplu, nu sunt in stare. Categoria sociala s. prigoana nu este straina nimanui (eu i-as impusca pe toti…., eu as interzice……etc) si de asemenea nu acestia dau masura lucrurilor, desi sunt invitati sa o faca.
Libertatea de exprimare este sigura valoare de care dispunem in mod pragmatic si absolut nimeni nu are dreptul sa propuna sisteme de cenzura. In ceea ce priveste prejudiciul adus artistului Alexandru Radvan s-ar impune, din partea producatorilor emisiunii, macar un drept la replica iar pe viitor adoptarea de minime masuri sanitare in ceea ce priveste selectarea autoritatilor pe un domeniu sau altul.
Pe scurt nu mai vreau sa imi povesteasca cum e cu moralitatea si cultura proaspatul sot (pentru a nu stiu cata oara) Prigoana si nici celebri necunoscuti ai jurnalismului care furnizeaza marelui public paradigme despre viata si arta sau criterii estetice.
Ca sa inchei: Noi tinem cu tine, Radvan!
