The Hansons

Cherry-tea-blog este un proiect pe care Hanson-Online Communication il propune blogosferei feminine pentru a trage impreuna un semnal de alarma privind problemele sociale din Romania.

Numai impreuna putem schimba treptat mentalitatea celor din jur. Trebuie sa invatam sa fim mai civilizati, mai altruisti.

Cherry-tea-blog face parte dintr-un proiect mai amplu de comunicare DonezisiSalvezi.ro, dezvoltat pro bono de Hanson avand drept prim scop strangerea de fonduri pentru animalele fara adapost de la Asociatia Pentru Protectia Animalelor Robi.

Robi lupta din anul 2001 pentru controlul inmultirii animalelor fara stapan, stoparea abandonului si a maltratarii, reducerea numarului de animale pe strazi prin programe de adoptie. Animalele sunt vaccinate, sterilizate, tratate si ulterior date spre adoptie.

Folosind ceaiul si prajiturelele drept pretext, vom purta o discutie despre implicarea sociala si animalele fara stapan.

Ne propunem ca Cherry-tea-blog sa aiba viata cat mai lunga si sa ne implicam in cat mai multe probleme sociale.

Evenimentul va avea loc joi, 18 decembrie 2008 la La Scena incepand cu ora 19.00.

Cherry-tea-blog

… suna mobilul lui Laura… este Nona: „Si daca Sefi ne-ar pregati niste paste italienesti?”… si Sefi: „Ok, numai sa imi spuneti cum le vreti!”… o ora pentru a ne hotari… cu ton NU pentru ca Ana nu mananca mazare… alla carbonara NU pentru ca oul crud nu o atrage pe Laura (pe seara a descoperit ca oul nu ramane chiar crud )… se pare ca decizia sa fie „fusilli con funghi e panna”… suna din nou Nona: „Si daca facem paste cu fructe de mare?”.

Atunci fructe de mare sa fie… notez tot ce imi trebuie, stingem calculatoarele, controlam ca balcoanele sa fie sigilate, si coboram 10 etaje pe jos: cineva, foarte inteligent, nu a inchis bine usa la lift la etajul 3! Vaff!… ne urcam pe Punto Rosu (Ferrari lui Ana) si luam directie spre Carrefour Orhidea… si in loc sa facem dreapta la dreapta noastra facem stanga la rond si dupa dreapta in alta directie… muahahah… dar e cu totul gresit!… intoarce-te, du-te, faci… iata-ne… cu lista de cumparaturi… se ia totul… si mergem la Nona…

Inainte sa ma apuc de gatit o berecica pentru a imi recapata energiile si hai cu treaba… si din neasteptate doua oaspeti… si descoperirea ca Ana nu mananca nici fructe de mare pentru ca ii fac sensatie piciorusele de caracatita si de calamare… ce sa fac atunci… uhmmmmmmm… „aglio, olio e peperoncino”… si au vrut sa guste si ceilalti… BOOM… mare succes!

Mi s-a spus ca sunt de maritat ahahah… si ca daca nu am nimic de facut acasa sa ma duc la fiecare in parte sa le pregatesc de papat… dup-aia ne-am intins cine in canapea, cine in fotolii, cine pe o mare perna pe jos pentru a incepe cu barfele… s-a vorbit de religie (scisma de Oriente, Calvino, Lutero)… psicanalisa (Freud)… filosofie (Nietzche, Feuerbach, Aristotel, Cartesio)… telecinesa, telepatie, KGB, Hitler… si SEXXXXXXX!!! Cum sa nu sa se vorbeasca despre sex?!?!? Ihihih… arta… vise… cosmare… deochi… literatura (Hamlet)… imbracaminte… si intrebarea cea mai importanta… de ce XL chinezesc corespunde la XS european?!?!? MISTERE!!!

Si acum daca pofta e mare de mancare iata cele doua minunate retete:

SPAGHETTI AGLIO, OLIO E PEPERONCINO

• Spaghetti Barilla nr. 5, de rigoare!!!
• Usturoi (3-4 catei)
• Ardei Iute (nu praf), d-ala uscat si maruntit
• Patrunjel
• Ulei de masline

• Se pune uleiul de masline in un catricior, usturoiul taiat bucatele nici prea mari nici prea mici, ardeiul iute maruntit si patrunjelul ciopartit si se da jos dupa ca usturoiul a luat o culoare blonda.
• Fierbeti apa cu un pic de sare (depinde de cantitatea apei!!!) si adaugati spaghetele (puteti da jos spaghetele sa le scurgeti cand pasta este „al dente” adica nu moale da un picut tare).
• Scurgeti spaghetele bine si aruncatile in catriciorul care contine condimentul, mestecati si serviti calde calde (reci nu sunt bune de nimic!!!).
• Daca aveti niste parmigiano reggiano razuit adaugati pe paste, o sa fie SUPER!!!

SPAGHETTI AI FRUTTI DI MARE (pentru 6/8 persoane)

• 1 kg de spaghetti Barilla nr. 5 (merge si 3, nu luati 7 ca se opresc in gat ihihih)
• 1 ceapa alba
• 4 catei de usturoi
• 4 pungute de fructe de mare (din Carrefour la 6 RON punga)
• 1 cutie de rosii Cirio (nu „pelati” dar „pomodoro a pezzi”)
• 1/2 de cana de vin alb demisec
• Patrunjel
• Origano
• Ardei iute
• Ulei de masline

• Puneti la fiert fructele de mare (nu cred ca vreti sa ronzaiti la caracatita eheheh) si pastrati o cana din apa in care au fiert, apoi scurgeti, asteptati sa se raceasca si taiati in bucatele mai mici caracatitele si calamarele.
• Curatati usturoiulul si taiatil la jumatate.
• Curatati ceapa si taiati foarte marunta.
• Adaugati niste ulei de masline intro tigaie foarte mare (aici o sa aruncam pastele cand o sa fie fierte), apoi usturoiul si ceapa. Cand vedeti ca ceapa e aproape aurie scoateti usturoiul si adaugati fructele de mare. Caliti vreo 10 minute. Apoi adaugati rosiile. Dupa 5 minute adaugati vinul, mestecati putin, si apoi adaugati apa fiarta de la fructe de mare.
• Aranjati de gust cu origano, ardei iute si sare.
• Intre timp puneti apa de paste la fiert, taiati patrunjelul si punetil pe o farfurie gata de folosit.
• Scurgeti pastele, si in timp ca inca sosul e pe foc, adaugati spaghetele si mestecati vreo 5 minute.
• Acuma puteti servi si cine vrea poate sa adauge din acel patrunjel pregatit mai devreme.

POFTA BUNA!

din Sicilia cu „furore”

Intr-una din minunatele zile insorite ale acestei veri (a se intelege caniculare), ajung la job facuta pilaf de caldura si nici bine nu fac 2 pasi ca Laurici ma ameninta ca am un email din partea Danei (Dana trimite mailuri rar dar cand le primesti esti un om “facut”!).

Trebuie sa va spun ceva: eu urasc emailurile. Nu doar pe cele de la Dana – pe toate. Urasc si sa scriu emailuri si sa le primesc. Pur si simplu. Urasc sa imi verific casuta de email si asta imi creaza in fiecare zi o cantitate uriasa de stres inexplicabil pentru ceilalti.

Tocmai ce imi revin eu dupa primul soc (acela ca am primit un email) ca ma loveste al doilea… in brief e vorba despre un blog… our blog.

Ma uit peste layout, il studiez, intr-un final ajung la concluzia ca arata foarte bine si ca imi place, ma implic. Nu ca as fi avut de ales dar macar sa imi placa si mie la ce lucrez.

Intre timp (cu Motec in brate) incep sa fac un mic research despre realizarea unui blog. Dezarhivez continutul folderului wordpress si am o surpriza placuta cand observ ca exista specificatii de instalare. Urmand indicatiile, instalez platforma fast and furios. Surprinsa fiind de aceasta “realizare” ma indrept cu pasi repezi spre urmatoarea provocare si anume schimbarea temei. In cele din urma ajung sa am varianta “finala” a blogului! ramanand o ultima “etapa” de trecut, cea mai dificila si cea mai dura…feedback-ul Danei! dupa cum urmeaza:

Dana: Dana!
Daniela: Dana!
Dana: Unde e blog-ul?! banuiesc ca nici de data asta nu ai lucrat pe graph…
Daniela: Banuiesti bine… it’s private!
Dana: Zi draga unde e? Nu ma mai fierbe ca acum ma enervez si nu imi place sa ma enervez de dimineata!
(…)
Dana: Hai ca e ok!
Daniela: Chiar e ok? nimic gresit…? Nimic de comentat? Ceva trebuie sa fie!
Dana: Nu, e chiar ok! Dar daca insisti ma mai uit pana gasesc o problema!

… si evident gaseste PROBLEMA, nu ii place culoarea bullets-urilor. Le vrea verzi. Noi aici la Hanson vedem viata in verde si albastru, am inteles asta de la inceput si ma conformez.

Ma rog, lunga introducere pentru a confirma un adevar trist, acum blogul este functional (datorita mie) iar eu sunt obligata sa scriu in el impotriva vointei mele. Si nu ca nu as avea ce sa scriu… dar pe mine ma streseaza scrisul. Ca si emailurile. Intelegeti. Nu le sufar. Nu stiu ce e mai groaznic: sa scrii pe blog sau sa mananci banane. Mama ma obliga sa mananc banane… colegii sa scriu pe blogul firmei.

Inca ma gandesc daca sa il virusez “din greseala” sau nu…