The Hansons

SECVENTA 1, INT., ZI, BIROUL LAURELOR

Este dupa-masa. Draperia galbena este trasa si se poate observa vremea mohorata. Laura M. verifica niste facturi, in timp ce Laura D. citeste atenta ceva. Din afara camerei se aud niste zgomote atipice atmosferei obisnuite de birou: cutii cazand, carton sfasiat, plastic presat. Cele doua fete se privesc contrariate. In camera apare Nania tinand in fiecare mana cate o cutie mare de carton.

NANIA (entuziasmata): Am reusit! Gata!
LAURA M.: … ai reusit, ce?
NANIA: Sa fac doua cutii… Deci… de azi nu mai aruncam la gunoi cartonul, hartia si plasticele. Le punem in cutiile astea si apoi o sa ma ocup eu sa ajunga la reciclat. Ok?
LAURA M.: Ok…
NANIA: (in continuare numai zambet) Plasticele sa le presati, ca sa incapa mai multe.
LAURA M.: (incet) Sigur, Nania.

Nania da sa iasa din camera; se opreste privind fix sub biroul Laurei D., spre cosul de gunoi.

NANIA: Laura, ia din cosul de gunoi sticla aia de plastic si pune-o intr-o cutie, la mine.
LAURA D. (sceptica) Adica sticla aia, peste care am mai aruncat niste chestii?

NANIA (sinceritate debordanta) Da, da… aia de juma’ de litru! Nu vad de ce e… Fa-o si cat de mica poti!

Laura M. incepe sa rada infundat si isi face treaba cu facturile. Laura D., mai mult mecanic, folosindu-si doar doua degete, sustrage din cosul de gunoi sticla si o pune intr-o cutie. Nania ii raspunde cu un zambet si iese.

SECVENTA 2, INT., DIMINEATA, BIROUL LAURELOR

Pe biroul Laurei D. ies aburi dintr-o cana mare, iar pe cel al
Laurei M. troneaza un pahar mare cu cacao cu lapte. Ambele fete isi verifica mail-urile. Nona intra in camera.

NONA: ‘Neata, ce faceti?
LAURA M.: Incepem ziua in forta… vrei cacao cu lapte?
NONA: Nu, mersi. Mi-am facut un ceai negru. (se intoarce spre Laura D.) Tu Laurici, ce mai zici?
LAURA D.: Mai nimic…

Privirea Nonei devine incruntata, indreptata fix spre cosul de gunoi de sub biroul Laurei D. Se apleaca si ia din el 3 coli de hartie, prima putin patata de pamant.

NONA: (foarte serioasa) Cine a aruncat acest 3 coli BUNE de hartie la gunoi? Si de ce?

LAURA D.: (balbaindu-se putin) … that would be me.
NONA: Dee ceee?!
LAURA D.: pentru ca le-am folosit sa strang de pe jos pamantul… care se facuse cand a dat Pumi ghiveciul ala mare jos…
NONA: De ce cu colile de hartie? Tu stii cati copaci se taie anual pentru hartie? In colile astea e un copac intreg!!!
LAURA D.: Pentru ca nu am gasit farasul…
NONA: Ok… da’ de ce nu sunt puse in cutia facuta de Nania pentru reciclat?!
LAURA D.: Me bad… o sa tin minte.

Nona iese din camera cu hartiile in mana.

SECVENTA 3, INT., SEARA, BIROUL PROGRAMATORILOR SI AL DESIGNERILOR

Este foarte liniste. Se aude doar zgomotul switch-ului. Motec doarme pe unitatea Serafinei, Pumi langa unitate, pe o pernuta. Lumina de afara e foarte slaba, seara se lasa. Intr-un colt, una langa alta sunt doua cutii pline: una cu hartie, alta cu plastic.

SECVENTA 4, INT., DIMINEATA, BIROUL PROGRAMATORILOR SI AL DESIGNERILOR

Serafina e la calculator si scrie de zor. Dana masoara cu rigla ceva pe o hartie mare. Nania tocmai intra in camera, abia venita de afara.

NANIA: Salut, Salut!
DANA+SEFI: Salut.

Nania se opreste brusc inainte de a ajunge la calculator, ramanand cu geaca agatata de ea. Priveste in coltul in care trebuiau sa fie cutiile: e gol.

NANIA: Ati luat voi cutiile?
DANA: (putin intrigata, privind in colt) Nu… da’ sa stii ca mi s-a parut mie ca e ceva lipsa din birou, de cand am venit.
NANIA: Asta e buna! Pai si… nu inteleg.
SEFI: Azi e marti… au venit doamnele cu curatenia… poate le-au luat ele.

Cele trei se uita una la alta usor descurajate, usor iritate. In camera, din biroul alaturat, apare si Nona.

NONA: Ce s-a intamplat?
NANIA: Nu mai sunt cutiile cu alea… si azi ma pregateam sa le duc la reciclat, ca se umplusera! Ce ma oftic, ca am strans o saptamana. Sa le fi luat femeile de serviciu? Sau sa le fi dus altcineva?
NONA: Pot sa intreb… oricum trebuia sa sun, ca nu mi-au trimis factura pe luna asta.

Nona se duce in biroul ei, in timp ce Nania se pune la calculatorul ei total absenta. Il aprinde si asteapta sa se incarce, continuand sa priveasca spre locul unde candva fusesera cutiile. In 3 minute apare si Nona, ramane in prag.

NONA: (privind-o compatimitor) Le-au aruncat… (ironica) Ce? Erau doar gunoi, nu?

POST CENZURAT

SECVENTA 1, INT., ZI, BIROUL LAUREI SI LAUREI

Intr-o camera de dimensiuni medii doua femei lucreaza la birourile lor. Una scrie, lovind zgomotos tastatura, cealalta citeste un articol. Laura (21 ani, ten alb, bruneta, imbracata mai sport, par prins in coada) se ridica de pe scaun, lasand monitorul laptop-ului jos. Se intoarce spre cealalta fata, Laura (21 ani, ten alb, roscata, tocuri, decolteu, par lasat pe spate).

LAURA M. : Laura, merg sa mananc. Vrei ceva?
LAURA D. : Ia-mi ce-ti iei si tu !
LAURA M. : Ok. Hai sa ii intreb si pe restu’ daca vor ceva.

Laura M. iese din camera, in timp ce Laura D. continua sa scrie. Se aude soneria unui mobil.

LAURA D. : Laura! Telefonul!

Din cealalta camera nu se aude niciun raspuns. Laura D. Se ridica brusc de pe scaun, ia mobilul de pe celalalt birou si fuge cu el.

SECVENTA 2, INT., ZI, BIROUL GRAFICIENILOR SI PROGRAMATORILOR

Camera mai mare, cu 4 birouri. Fiecare este la locul lui, Laura M. inventariaza ce are de cumparat de jos. Laura D. Intra in fuga, impiedicandu-se putin de prag, cu mobilul intins spre Laura.

LAURA D. : Ia!

Laura M. Ia mobilul si raspunde rapid.

LAURA M. : Da, domnul Popescu! Da, Laura la telefon. Ce s-a intamplat?
La numele “Popescu” toti se uita spre Laura M. cu exasperare in priviri, mai putin o tanara de la biroul din capat, de langa balcon.
LAURA M. (CONT’D) : Nu pot sa stiu ce nu va merge, daca nu imi spuneti ce eroare va raporteaza. Da… inteleg. Dati-mi un print-screen prin mail, daca nu stiti sa-mi explicati si eu il inaintez imediat la programare. Sigur.. Stati lnistit! Da, da… imediat.

Laura M. da sa inchida telefonul, dar interlocutorul pare sa se mai agate de discutie. Laura M. are o privire de om disperat.

LAURA M. (CONT’D) : Da, va ascult… headerul? Cand? Acum?… Dar l-ati aprobat saptamana trecuta… Da, sigur… nu o sa ia foarte mult, dar deja l-am modificat de 4 ori. Inteleg… o sa incerc sa vad daca gasesc pe cineva liber la grafica… Sigur. Textele? Ce e cu ele?… Da, dar… v-am mai explicat. Nu ati vrut pachetul cu copywriting, noi am pus exact ce texte ne-ati trimis dvs. (are o fata din ce in ce mai exasperata…) Copywriting inseamna ca va compunem noi textele, in functie de nevoile si imaginea firmei dvs. Inteleg ca nu stiati ce inseamna… da, v-am explicat si atunci. Bine… ok… o sa vorbesc cu colega mea de la copy si vedem cum facem. Da, da… sigur, domnule Popescu. Va sun eu imediat ce am toate datele. Da, da… La revedere!

Laura M. inchide telefonul nervoasa. Toti (cu exceptia Danei, fata de la biroul de langa balcon) o privesc intrebatori.

LAURA M. (CONT’D) : Mi-a mancat sufletul, frate! Jur ca nu mai pot! Asa… pe rand. (se intoarce spre Dana) Danutza…
DANA : (intrerupand-o, dar fara sa isi ridice privirea din calculator) Nu!
LAURA M. : Ai, mah, Dana!
DANA : Ce, draga, ce? Nu mai fac nimic la asta! Da’ de cate ori sa ma modific? Si nu vezi cate am pe cap? Ma ametiti! Ma apuc de una, dau de alta… Nu! Acu’ lucrez la “X” si am de terminat si home page-ul pentru “z”. Da’ ce? Joaca bambiliciu’ cu mine? Cand se hotaraste exact ce vrea, poate te ascult.
LAURA M. : Vrea doar poza din header de la “servicii” schimbata… vrea ceva cu copii.
DANA : Toti vor cu copii, nu e problema mea. Nu mai sunt poze cu copii!
LAURA M. : (Se intoarce la colegul de langa Dana) Mishu? Ma ajuti tu? Cauti tu o poza frumoasa cu copii sa i-o pui? Hai ca ma f**e la cap cu asta de 5 ori pe zi, sa terminam o data cu el… Intelegeti-ma si pe mine!
MISHU : (25 ani, inalt, slab, ten alb, usor neras, molcom) Da… o sa vad… Ii caut niste copii… daca nu gasesc, ii decupez de prin poze d-ale mele si ii lipesc cumva…
(ceilalti pufnesc in ras) usor, se rezolva. Nu te enerva… usurel.
LAURA M. : Merci frumos. Asa… Sefi (priveste in dreapta lui Mishu)… zice ca ii da eroare la admin cand face nu stiu ce…
SEFI (27 ani, mai robusta, satena, par scurt, multe bratari la mana) : Pai… daca nu stiu ce eroare ii da… ce face exact in momentul cand ii da eroare… de unde sa stiu ce are? Eu am verificat adminul si era in regula. L-a testat si Dana (se uita la fata de langa, care scrie de zor un cod HTML).

LAURA M. : Si mergea ok?
SEFI : La mine da! La tine Dana? (fata nu reactioneaza) DANA! Cu tine vorbesc.
DANA2 : (21 ani, ten alb, slaba, satena, par prins in coc) Ce? Ce s-a intamplat?
LAURA M. : Esti indragostita? Vorbesc cu tine de 5 minute!
DANA2 : Ah, nu… scuze. Eram atenta aici. Nu-mi merge un rahat de harta si nu inteleg de ce.
LAURA M. : In fine, lasa asta. Tu ai testat adminul pentru Popescu? Merge ok?
DANA2 : Da. Toate functile erau ok. Nu-i merge? I-ati facut training CUM sa il foloseasca?
LAURA M. : Da, mah! I-am explicat doua ore. De parca o fi mare filosofie! Ooffff! Sa vad ce imi trimite pe mail… Da… Asa… Laura… (se intoarce spre Laura D.) cica vrea si copy acum, ca s-a prins si el ca ii trebuie texte.
LAURA D. : No shit, Sherlock!… Asa… de luni ma eliberez. Azi si maine am de scris de ma iau toate alea. Sa-mi trimita materiale, sa-si exprime preferinta de stil si o sa i le fac. Ce pot sa mai zic acum?
LAURA M. : Asa… mersi. Ana unde e? Ana!!! (din spate se aude o voce “da, vin acum.”)

In camera apare o Ana (21 ani, blonda, tunsa pana la umeri, par drept, bronzata, intr-o rochita mini de vara).

ANA : Ce-i?
LAURA M. : Cica Popescu nu a inteles nimic din raportul ala cu traficul si numarul de utilizatori.
ANA : Adica?
LAURA M. :Nu stia ce e cu cuvintele cheie, cu numarul de unici pe saptamana… Asa zice! Ca nu a inteles! Stiu eu ce n-a inteles?!
ANA : L-am facut foarte clar… ca la restul clientilor… I-l mai fac o data cu comment-uri la fiecare punct?
LAURA M. : Te rog eu din suflet!
ANA : Bine, ma apuc acum.

Ana iese din camera. In camera intra si Nona (25 ani, ten alb, cativa pistrui, imbracata in fusta de blugi si tricou cu Iron Maiden)

NONA : Ce e galagia asta? Ce ati patit?
LAURA M. : Ma f**e la cap Popescu, ca acum nu mai vrea header cu flori, vrea cu copii, ca are nu stiu ce bug la admin, ca acum vrea si texte, ca nu pricepe raportul…
NONA : Ce eroare are?
LAURA M. : Nu stie sa-mi zica…
NONA : Dar banii ti-a zis cand ii da? A trecut cu o saptamana termenul de plata.
LAURA M. : Cand este TOTUL gata. Bine, presupun ca fara texte, ca pentru alea trebuie sa discutam, sa le facturam.
NONA : Ok… verifica ce eroare ii da, daca asa e, reparati-o si pentru orice modificari nestipulate in contract, explica-i ca exista 30 de zile de mentenanta prevazute.
LAURA M. : Nu stie ce aia mentenanta, domne’!
LAURA D. : Sa ia un DEX. Sau ar mai fi o solutie: www.google.com. (cativa rad)
NONA : Asa… mi-e foame! Vine careva cu mine sa mancam?
LAURA M. : Da, eu! Asta faceam cand a sunat asta. Asa… hai, sa mergem jos.
NONA : Voi ce vreti?
LAURA D. :Are Laurici lista.
NONA : Bine, venim repede.

Cele doua se indreapta spre iesire. Telefonul Laurei suna iar. Laura raspunde in timp ce iese. In camera restul colegilor reusesc sa mai auda putin din discutie.

LAURA M. (V.O.) : …nu mai gasiti eroarea? Daca nu mai gasiti eroarea, cum sa va spun ce a avut?… Da, inteleg, dar…

Se aude usa de la intrare trantita. Dana da din cap dezaprobator, Laura D. revine la biroul ei. Liniste. Se aude doar zgomotul frenetic al tastaturilor.